Executarea silită directă se aplică atunci când debitorul este obligat să facă o acțiune specifică — nu doar să plătească o sumă de bani. Spre deosebire de executarea indirectă (care urmărește averea debitorului), executarea directă vizează însăși prestația la care debitorul a fost obligat prin titlul executoriu: evacuarea unui imobil, predarea unui bun, încredințarea unui minor sau îndeplinirea unei alte obligații de a face.

Tipuri de executare silită directă

1. Evacuarea și predarea imobilelor

Cea mai frecventă formă de executare directă. Se aplică în situațiile în care debitorul ocupă un imobil fără drept — după expirarea unui contract de închiriere, în urma unei hotărâri de evacuare, sau după adjudecarea imobilului la licitație.

  • Debitorul primește o somație cu termen de 8 zile pentru predarea voluntară a imobilului
  • Dacă nu se conformează, executorul se deplasează la fața locului, asistat de poliție dacă este necesar
  • Bunurile debitorului din imobil sunt inventariate și depozitate
  • Restricție sezonieră: evacuarea nu poate fi efectuată între 1 decembrie și 1 martie, cu excepția situației în care debitorul are asigurată o locuință alternativă

2. Predarea bunurilor mobile

Când titlul executoriu obligă debitorul să predea un bun mobil determinat (un vehicul, un echipament, o lucrare), executorul somează debitorul cu un termen de 24 de ore. Dacă bunul nu este predat voluntar, executorul îl ridică de la debitor și îl predă creditorului.

3. Punerea în posesie

Se aplică în cazul hotărârilor prin care o persoană este recunoscută ca proprietar al unui imobil. Executorul delimitează proprietatea, îl introduce pe creditor în posesia efectivă a imobilului și întocmește un proces-verbal de punere în posesie.

4. Încredințarea minorilor și stabilirea domiciliului

Cea mai delicată formă de executare directă. Se aplică în baza hotărârilor privind custodia, programul de vizitare sau stabilirea domiciliului unui minor. Procedura implică:

  • Asistența obligatorie a Direcției de Protecție a Copilului
  • Consilierea psihologică a minorului, dacă este cazul
  • Executarea gradată — se începe cu medierea și se trece la executarea forțată doar dacă medierea eșuează
  • Interesul superior al copilului prevalează în toate etapele procedurii

5. Obligații de a face sau de a nu face

Când debitorul este obligat să efectueze o lucrare (demoliție, construcție, reparație), iar refuză, creditorul poate fi autorizat de instanță să execute lucrarea pe cheltuiala debitorului. Executorul constată refuzul și sesizează instanța.

Penalități pentru neconformare

Dacă debitorul refuză în mod repetat să se conformeze, instanța poate aplica penalități:

  • Obligații nepatrimoniale: penalitate de 100 — 1.000 lei pe zi de întârziere
  • Obligații patrimoniale: penalitate de 0,1% — 1% pe zi din valoarea obligației
  • Penalitățile se stabilesc definitiv după o perioadă de 3 luni de la comunicarea somației

Care este diferența dintre executarea directă și cea indirectă?

Executarea directă obligă debitorul să facă exact ceea ce prevede titlul executoriu — să predea un bun, să evacueze, să efectueze o lucrare. Executarea indirectă urmărește averea debitorului (conturi, bunuri, imobile) pentru a transforma activele în bani care se distribuie creditorului. Cele două forme se pot combina — de exemplu, un debitor poate fi obligat să predea un imobil (directă) și să plătească despăgubiri (indirectă).

Pentru detalii despre executarea indirectă, consultați articolele noastre despre poprire, urmărirea bunurilor mobile și urmărirea bunurilor imobile.

Dacă aveți o hotărâre judecătorească ce implică o executare directă, contactați-ne pentru o evaluare gratuită a cazului dumneavoastră.